Star Trek - Un nou inceput

Spatiul... a fost ultima frontiera pentru trekkies inca din anii 60, insa pana de curand fanii cam ajunsesera la frontiera pentru ca atat longeviva serie de filme cat si serialele au incetat sa fie difuzate. Insa producatorii au dorit sa schimbe acest status, incercand sa improspateze memoria pasionatilor de SF cu o doza de istorie Star Trek-iana.
Daca le-a reusit sau nu un film de succes ramane la latitudinea voastra de spectatori. Un fan trekkie va fi probabil dezamagit din cauza ca lipsesc foarte multe elemente clasice si aspectul mult mai cosmetizat al filmului (Star Trek goes to Hollywood baby) il face parca prea digerabil pentru intreaga masa de spectatori.


Baietii din poza sunt din filmele vechi, transpusi in filmul in cauza prin reprezentari mai tinere ale personajelor lor. Am tinut sa-i pun pe ei in poza pentru ca asa cum ii vedem in poza, asa-i percepe si spectatorul de rand, adica barbatul care momentan sufera de criza varstei de mijloc, care dadea suturi in fund pe holurile liceului tocilarilor ce indrazneau sa aiba pasiuni SF.
Pe plan autohton insa, cei 3 sunt aproape anonimi, pentru ca pe aici Star Trek inseamna doar Captain Picard a.k.a. ala care l-a jucat si pe ala chel din X-Men si poate si androidul Data alaturi de klingonianul Worf. Doar odata cu intrarea in forta a internetului in casele romanilor, acestia si-au permis destula latime de banda cat sa poate viziona toate serialele si toate filmele (in calitate de pasionati). Insa, indiferent daca te jucai cu puta in nisip sau iti lustruiai pantofii pe fund de tocilar cand Star Trek era in mare voga, vei observa ca noua adaugare in serie este digerabila.
Nu trebuie sa recunosti personaje sau evenimente pentru ca, asa cum le sta in caracter americanilor secolului 21, seria a fost readusa la viata prin punerea in scena a unui prequel. Adica o actiune ce se petrece inainte de toate cele (Wolverine, Terminator Salvation - se pare ca astea sunt tendintele noului an).
Filmul are toate ingredientele unui summer blockbuster - o scurta poveste de dragoste, foarte multa actiune si efecte speciale, moment dramatic, victorie a binelui asupra raului si nu in ultimul rand, mediocritate. Daca nici macar fanii nu se pot declara pe total satisfacuti, ce sa mai zici de muritorul de rand?
Le-as recomanda producatorilor un vechi proverb romanesc si anume: "Nu poti sa impaci si capra si varza." si sunt sigur ca daca s-ar fi concentrat pe una din categoriile de spectatori, ar fi avut unul din urmatoarele rezultate (ambele de efect, evident):
1. Wow, super film. Are cineva restul de filme Star Trek sa mi le dea si mie ca sunt curios. (...) Bããã ce-s porcariile astea. Haaa, uite ce freza are ala. Mda... naspa. Clar, cel mai bun film din serie.
2. Cea mai mare porcarie de la Another Gay Sequel incoace. Filmul sufera un esec total la box-office insa toti trekkies (actuali sau nu) vor cumpara filmul pe BluRay considerandu-l o obscuritate care poate fi apreciata doar de rangul lor de elitisti.

Alegand o varianta de mijloc, producatorii ne-au oferit doar un titlu care sa nu ne permita prea multe pareri si despre care foarte rar vom aduce vorba pentru a doua oara.

Monstri contra Extraterestri

Initial era sa zic pas acestui titlu. Desi am fost un fan declarat al 3D-ului in cinematografie inca de la Toy Story incoace, cand am vazut titlul am fost total descurajat. Totusi, la cateva saptamani dupa ce am vazut titlul, am vazut si producatorul.. ceea ce m-a incurajat totusi. DreamWorks.
Pentru cine nu stie, DreamWorks e studioul de animatie mereu pe locul doi. Fratelemaiprost, eterna coronita de argint, fata palida care niciodata nu s-a putut bronza la soare - mereu in umbra marelui Pixar.
Pe de-o parte isi merita soarta. Daca ne uitam putin in filmografia studioului, inafara de seria Shrek (desi sunt si acolo prezente cu precadere specimenele ce urmeaza sa le discutam) avem doar filme in care sunt prezente animale personificate. Si sincer, cand am vazut un titlu precum Monsters vs Aliens, facut de studioul renumit pentru realizarile ce folosesc acelasi sablon de creare a personajului, am ramas putin surprins.
Cum adicatelea monstrii si extraterestrii? Pai nu mai aveti sigur pe acolo prin beci vreo 2-3 resturi de randari de animale pe care sa le folositi intr-o viitoare productie? Siiigur, nu s-au putut abtine, pai monstrii aia cel putin cativa dintre ei, aduc a cateva animale. Probabil resturi dupa Over the Hedge.
Ca orice animatie 3D care se respecta durata efectiva de film nu depaseste 90 de minute iar in prima jumatate abia abia isi fac aparitie monstruletii, intrebandu-ma daca oare, in cele 90 de minute se va strange o poveste cat de cat coerenta care sa nu se adauge la tehnici de sinucidere prin nonsens si plictisire... si spre stupoarea mea povestea chiar a fost coerenta. Ba dimpotriva, m-a surprins intr-o oarecare masura rasturnarea de situatie (rasturnare evident tipica pentru ca DreamWorks chiar daca si-a schimbat parul, naravul tot sablon ramane) pentru ca nu s-a facut asa cum era de asteptat.
Componentul echipei monstrilor, Bob, este acel tipic personaj usor retardat, cu rol de companion al personajului principal, menit sa
amuze publicul prin sinceritatea de care da dovada lipsa lui de inteligenta. Insa spre deosebire de alte personaje precum Donkey, Benzoate Ostylezene Bicarbonate pe numele sau din buletin este distractiv. Da! chiar am ras in momentele in care amoeba indestructibila isi facea aparitia pe ecran.
S-a mai intalnit pana acum ca un personaj secundar sa fure thunder-ul principalului, insa niciodata la fel de bine. De fapt, ca sa vedeti cat de serios si de incantat sunt de Bob, o sa-i dedic poza din acest post lui. Exclusiv lui :)
Concluzia e ca daca aveti drum pe la un cinematograf, sau va impedicati de DVD in Carrefour cand o aparea, vizionati filmul. Pe langa eternele fabulatii DreamWorks (Shark Tale, Over the Hedge, Flushed Away, Madagascar, etc.) filmul reprezinta o adevarata gura de aer menita sa combata temele mult mai interesante abordate de Pixar in productiile lor.

P.S Intrand pe site-ul producatorilor pentru a ma documenta, am descoperit si o viitoare productie DreamWorks. Cred ca e pentru prima data cand sunt hyped in ceea ce priveste o animatie: How to train your dragon.

Femeile a.k.a. Intrigi parfumate

N-am inteles niciodata traducatorii romani. Si cand spun niciodata, vorbesc serios. Daca ar fi sa judeci dupa titlul autohton, ai intelege ca filmul graviteaza in jurul parfumurilor si al modului in care acestea ii intriga pe barbati. Daca te bate norocul sa te mai uiti si la un trailer al filmului vei banui ca probabil e vorba despre femeia de la standul de parfumuri si batalia tipica pe barbati care se rezuma la descusirea tainelor parfumului.
N-ai nici o treaba.
The Women adica tradus simplu si destul de intrigant Femeile este un film care in sinea lui se rezuma doar la femei. In situatia in care am fost pus de a viziona acest film alaturi de prietena, desi dupa spusele ei, eu am fost cel care a venit cu ideea sa ne uitam la el (NOT!), pot spune ca reprezinta ambele fete ale monedei.
Filmul vrea sa prezinte viata femeilor in toate starile ei insa cadrul se concentreaza mai mult asupra lui Meg Ryan si al ei sot care inseala. Se mai adauga pe langa ea o buna prietena obsedata de cariera, o lesbiana si o prietena insarcinata, o fiica in cautare de identitate si o bunica ce isi cauta tineretea la 60 de ani.
Iti vor trece prin fata ochilor toate tertipurile de femei in mai putin de 2 ore, desigur generalizate... dar cu exemple pe care fiecare si le poate da pentru a inlocui persoajele respective cu oameni cunoscuti de ei.
Ce a devenit stresant pentru mine insa a fost doza aroganta de simbolism din film. Practic, desi am inteles ca tot filmul se desfasoara in jurul femeii nu mi s-a parut deloc interesant sa vad DOAR femei in film. Nu vreau sa-mi pun in discutie orientarea sexuala dar mi se pare discriminare fata de actorii masculi care in aceasta perioada de criza financiara nu au avut loc de unde sa castige o paine (ha! misoginul din mine). Pana si panarama de film la care am rezistat 10 minute -- Another Gay Sequel -- avea, in minutele vizionate, aparitia a doua femei. Poate de asta nu am rezistat pe intreaga durata a filmului, cine stie. E dragut totusi sa vezi cum toti doctorii din spital sunt evident femei sau cum pe strada merg doar femeile (probabil barbatii merg doar cu masina in lumea asta idilica) desi la un moment dat aveam impresia ca era un barbat pe strada, teapa, era o femeie grasa.
Totusi la cantitatea asta gretoasa de feminism, regizorul s-a gandit probabil ca vor fi destui ca mine satui de aceasta situatie si a oferit un final care poate parea neasteptat, dar cu siguranta a fost dorit de toata lumea.
In concluzie, recomand filmul, mai ales cand prietena e in pana de inspiratie si tu ii oferi ideile "bune". Am revenit, pe mai tarziu :D

Un sobolan la Paris

Imaginea de mai sus nu reprezinta un traditional "ghiveci" romanesc ci, in mod neasteptat poate pentru cei care n-au vazut filmul "Ratatouille" felul in sine de mancare care da, chiar exista. Sobolanul din rolul principal nu si-a insusit numele, de fapt chiar numele lui este Remy (similar cum Link este personajul principal din Legend of Zelda).
Filmul nu prezinta insa povestea felului de mancare si poate pentru unii o explicatie a prezentei cuvantului "rat" in numele sau. Cu toate ca apreciez filmele CGI foarte mult si cu toate ca mi-a placut Ratatouille foarte mult, pot spune ca nu este un film pentru persoane mai in varsta si in nici un caz pentru romani, desi targetul initial este "pentru toate varstele". Nu ma intelegeti gresit, nu incerc sa corectez clasificarea filmului catalogandu-l imatur pentru ca si un batran ras in cap cu 7 ani de Jilava in spate poate sa se amuze alaturi de un proaspat absolvent de Drept magna cum laude care acum vinde cartofi in piata din cauza ca n-are bani de spaga pentru Barou. Toata lumea se va distra, va fi fericita, va aprecia calitatea animatiilor tridimensionale care sunt la nivel inalt, dar pentru aceasta ramura a societatii romanesti acest film nu va lasa nici o amintire placuta ci poate doar speranta intr-o lume mai buna care intarzie sa ni se arate.
Inca de la inceput ni se prezinta mesajul "Oricine poate sa gateasca" si pe parcursul filmului ni se demonstreaza calitatea si aprecierea acestui mesaj. Pentru un copil cu vise un sobolan simpatic care ii arata ambitie si perseverenta, il poate incuraja ca intr-o zi poate va ajunge pilot de curse sau cantaret ori bucatar. I se arata jumatatea plina a paharului si modul in care sa umple paharul pana la capat. Dar intr-un loc unde aceste posibilitati iti sunt restranse de foarte multi factori, plecand de la calitatea invatamantului superior si pana la cei economici, ambitiile se fac mici ca inima de purice si idealurile se transforma in masini de lux, aur fals si imitatii de creatii ale unor designeri morti.
Initial am crezut ca este vorba despre o ecranizare la fel de seaca ca si "Cars" sau "Over the hedge" adica un film care respecta reteta urmatoare: se face o poveste care sa implice o dezamagire, o revenire in forta si un happy end si pentru a-i da cusur un aspect mai comercial, personajele sunt fabulizate, dand astfel posibilitatea animatorilor sa fie mai inovatori si sa nu se limiteze la corpul uman. Cu toate acestea, nici un personaj din CGI n-a ajuns celebru. Mai stie cineva cum il cheama pe mamutul din Ice Age sau pe masina din Cars? Stie cineva cum se numea gasca celebra de pinguini din Madagascar? Ma indoiesc... cu tot respectul pentru artisti, dar nu au reusit sa creeze un brand din personajele lor. Mickey Mouse desi in 2D e un personaj de perspectiva. Ceva trebuie sa se schimbe in lumea CGI pentru ca prea se respecta tiparul de la Toy Story incoace. Inafara de Final Fantasy Spirits Within nu exista nici un alt film CGI celebru care sa vina cu o tema noua si inovatoare. Practic, se stoarce pisica la fel cum se intampla is in cazul parodiilor care toate desi mai noi si cu oarecare experienta in spate, nu reusesc sa surclaseze calitatea lui Scary Movie desi unele filme copie grosolan formula de succes.
In concluzie, Ratatouille are un acel ceva prin faptul ca inca de la inceput vine cu o nota moralizatoare care e urmarita pe tot parcursul filmului. Desi este benefica oricarui junior care merita sa spere, aceasta morala insa nu-si gaseste locul in sufletul romanilor.
Romania e ca un cimitir al elefantilor, un loc unde ambitiile si dorintele vin inainte sa moara.

"Omul de otel" pe meleaguri autohtone

Ultimul film vazut in cinematograf este asa zisul "Om de otel" desi traducerea aduce mai degraba a Stainless Steel Man decat numele original de "Ironman". Se gandeau probabil traducatorii nostri ca o asemanare cu "Omul cu masca de fier" nu va aduce un pelerinaj suficient de mare la mallurile din capitala.
A fost oarecum o surpriza sa gasesc bilete la jumatate de ora inainte sa inceapa filmul, avand in vedere ca era a doua zi dupa premiere. Se pare ca si de aceasta data torrentele "invinge", un asa zis om de otel nereusind sa scoata prea multa lume din casa pe asa vreme ploioasa. Dar daca pui la socoteala si concurenta cu "Street Kings" care se desfasoara de ceva vreme, Ironman nici nu prea avea cum sa atraga prea multi fani. Fara pac pac, droguri, bagabonti si smecherie cuvantul "otel" era impersonal. Practic, n-am vazut nici un medalion de otel suflat cu aur semn ca fanii omului de otel s-ar fi perindat pe acolo. Cine stie, poate au incurcat salile, poate le-a fost frica sa nu paleasca in fata omului mai "greu" ca ei.
Incepe totusi si filmul intr-un final. Multi poate nu stiti, Ironman este una din benzile desenate realizate de catre Marvel si aceasta nu are sa fie decat o ecranizare dintre multe altele. Nu parea sa exceleze cu nimic. Seria X-Men s-a incheiat cu un oaresce succes, seria Spiderman a devenit o telenovela siropoasa fara pic de intriga si ma mir de ce nu s-a incheiat inca iar filmul cu buget mai redus decat aceste veritabile "gold-diggers", Elektra, a fost un esec total care mi-a mancat ficatii (sa nu mai beti alcool cand va uitati la filme proaste) si 2 ore din viata.
Se pare ca producatorii au tinut sa nu repete unele din greselile facute in timp, astfel ca filmul combina perfect elementele comice cu efectele vizuale de toata lauda cat si sa le ingroape intr-o poveste cu sens.
Actorii au fost la inaltime si daca nu ai fi vazut afisul de dinaintea filmului (in care personajul negativ e pus intr-o lumina proasta la propriu - vezi mai jos)

Bineinteles ca producatorii dau de inteles ca va urma si un sequel doar vorbim de tendinte si de Hollywood iar spre final se strecoara cateva informatii legate de viitorul subru al otelului american dar aparent finalul taie scurt aceasta senzatie de previzibilitate intrucat din cate stiu eu Iron Man e un necunoscut printre oameni. Iron Man n-a scapat de tipologia americana. Lipsiti de cultura si istorie... adaugand pe langa miturile urbane sare pe rana cu niscaiva supereroi, intotdeauna protectori ai cultului si mentalitatii americane, oameni simplii deveniti peste noapte embleme ale societatii, care n-au insa curajul sa-si afiseze adevarata identitate (probabil din cauza ca l-ar fi urmarit paparazzi cum se scarpina la scrot in interiorul costumului). Totusi, Iron Man se abate putin de la clasicul super erou, in sensul ca nu oricine poate deveni un om de otel. Iti trebuie facultate deci nu orice pulifrici cu profesionala terminata poate fi acoperit in aur si titan. De exemplu nea Gheorghe de la Prefectura poate cand viziteaza Caraibe din banii statului sa fie muscat de o omida veninoasa si sa devina "Mama Omida" sau Mitica Groparul, proaspat somer de cand s-a infiintat incinerarea, are o sansa foarte mare sa devina radioactiv dupa un ser prototip, luat de la o companie farmaceutica care-l folosea pe post de cobai pentru bani de tuica. Iron Man nu e genul timid si frustrat care sa ii fie rusine sa stea de vorba cu o "printesa" ci e un adept clasic al lui Don Juan. Nea Gheorghe in schimb, cand era mic, fura guma sefei clasei de sub banca si o mesteca in secret considerand ca sufera de iubire platonica.
In concluzie, filmul merita pentru ca are cateva elemente atipice retetei clasice, in special prin faptul ca un pusti de 6 ani care bate cu lingura in geam nu se prea poate identifica cu un asemenea super erou.
Dar cat de erou o fi el, vorba unui prieten... "poti sa fii tu si luptator de K1 ca n-ai coaie de otel..." sau are?

Avand in vedere ca acesta este primul post, va voi dezvalui si cateva informatii despre ce va urma sa apara aici. Voi evita sa descriu povestea filmului intrucat fiecare are dreptul sa-si faca o parere despre un film. Nu-mi asum un post de critic in sensul popular al cuvantului pentru ca sincer dezaprob critica in orice domeniu (literar, automobilistic, teatral, culinar, "gameristic" si cel in cauza). Critica in general e adusa de oameni limitati de posibilitatea de a crea ceva de succes, nemultumiti de propriile realizari si incapabili sa se autodepaseasca incep sa-i critice pe altii (George Calinescu e un exemplu extrem). Asa ca cine stie, poate in curand voi pune pe site o productie proprie prin care sa-mi demonstrez ingamfarea si sa arat lumii ca mai mult nu pot. Pentru ca altfel n-as fi decat un sclav de critic ca si restul.